Nationalist de nevoie

Nu sunt nationalist (Probabil ca mine vor spune alti 20 milioane)...Nu imi iubesc tara mai mult decat trebuie si preponderent am o atitudine critica fata de cei care o populeaza. Nici macar nu pot sustine ca este o tara frumoasa atat timp cat frumusetea ei nu are nici o valoare practica. E prea cald ca sa stimuleze dezvoltarea sporturilor de iarna si prea frig ca sa stimuleze turismul de litoral. Cat despre turismul "de margarete" adica agroturismul, imaginatia nu poate sa treaca dincolo de termopanele de la Bran si de muntii de peturi si alte gunoaie de peste tot (delta, Bucovina, Transilvanie, Maramu'..etc). Adica de mizeria care iese un pic din cadrul colectiilor de fotografii pe care le tot primesc pe mail de la cunoscuti evocand cat de frumoasa e tara noastra. Cat priveste zona de business: cred ca sta un pic mai bine decat zona politica (asta in situatiile in care cele doua 'zone' nu se intrepatrund frateste). Politicul?: voma...
Deci, intr-un spirit cioranesc nu sunt membru al fan-clubului 'Romania' asa cum ma indeamna Presedintele Basescu. Din multe motive, nu numai cele enumerate mai sus.
Ca sa fii mandru ca esti cetatean al unei tari trebuie sa ai o istorie de care cu adevarat sa te mandresti, sa fii un popor mare, sa domini lumea sau macar regiunea in care existi, sa ai puncte de vedere proprii si nu imprumutate, sa dai bani si nu sa ceri bani, sa fii 'leader' si nu 'follower', sa predai si nu sa asculti.
Am insa un ghimpe care ma face sa adun la suprafata bruma de nationalism din mine atunci cand
vad cum ne trateaza altii... in special noii nostri confrati din Europa reunita. Confrati europeni care -desi unii dintre ei cu o istorie bogata si cu multe stucaturi ornamentale pe cladirile din tarile de origine - uita fie au fost umiliti ca invinsi in cel de-al doilea (si sper ultimul) razboi mondial, fie au iesit din el ca niste sobolani murati pe care i-au pus americanii la uscat pe sarma planului Marshall. Multe din aceste popoare care astazi cucerest estul european, mancau la propriu sobolani din lipsa de altceva la terminarea razboiului, adica acum doar 55-60 ani. Astazi au ajuns printr-un joc al intamplarii , cuceritorii Estului si deci inclusiv al nostru al romanilor. Si toata povestea nu ar avea decat un happy end daca nu ar depasi cand si cand limitele unei decente pe care trebuie s-o manifesti fata de un frate mai sarac dar care iti asigura constant o piata de desfacere in continua crestere.
Fara sa dau nume prezint un studiu de caz: o firma mare ii cere unui mic si umil furnizor de marfa batut de soarta si de propriul guvern, condamnat la o supravietuire precara in lipsa unor debusee pentru produsele pe care le vinde, ii cere ziceam, sub forma baneasca, mai mult de jumatate din valoarea cifrei de afaceri pe care furnizorul vrea s-o deruleze prin marea multinationala. Legal si sub diverse forme: taxa de magazin, taxa de marketing, taxa de raft, taxa de publicitate, taxa de sezon multe dintre ele platite in avans deci inainte de a vinde macar un singur produs. Adica vrei sa vinzi de 100 lei, 50 ni-i dai noua la inceput ca sa te lasam sa pui marfa la noi in magazin. In schimb nu iti garanteaza nimic, nici macar ca ti-am putea aranja marfa in raft. Ar fi de dorit ca furnizorul, adica mica firma batuta de soarta sa vina cu propriul 'merchandiser' adica aranjor de marfa pe rafturi, daca vrea sa vinda ceva. Pliantele aceleiasi multinationale spun fraierilor ca nu exista altceva pe lumea asta care sa depaseasca excelenta in calitate pe care NUMAI EI o au fata de clienti, fata de furnizori, fata de comunitate.
A fost doar un exemplu de care m-am lovit intamplator zilele astea, dar in multi ani de cariera corporatista am avut de a face cu multe astfel de situatii prin care marii capitalisti europeni cuceritori ai estului le posteaza prin procedurile lor de lucru si atitudini, fata de cei mai slabi, fata de consumatori (mai da vreo multinationala bancara credite in ziua de azi daca nu sunt garantate material 150% plus o armata de giranti?), fata de furnizori, fata de stat uneori.
Ca suntem piata de desfacere pentru austrieci, nemti, francezi, olandezi, italieni stim bine..macar sa fim tratati cu oarecare simpatie si de ce nu intelegere pentru ca suntem in situatia lor de acum 50-60 ani. Nu exista altruism in business dupa cum prost nu e cel care cere si cel care da ...dar jecmaneala tot jecmaneala se cheama ca e si nicidecum excelenta in calitate.

cursul de schimb la inceput de an

Ma uit la televizor, in ziare pe hotnews si aflu ca -mai nou- economistii de marca, in special cei de prin banci- si-au schimbat complet previziunile asupra cursului de schimb, cu toti fiind gata sa jure ca acesta nu va creste peste 4 lei la un euro in cateva luni. Aceeasi care in decembrie 'promiteau' 5 lei la euro in trimestrul 1, 2010!!! Aceeasi care atunci cand cursul era 3,5 lei la un euro ne anuntau ca acesta va ajunge la 3 la sfarsitul anului 2008. Sa fie oare o bataie de joc la adresa unor oameni mai putin stiutori in ale finantelor si care de multe ori chiar iau de bune astfel de afirmatii? Sau, daca este doar prostie -cum de altfel cred ca este- atunci iresponsabilitatea presei de a da publicului niste cifre pe baza carora acesta isi stabileste bugetul de firma sau de familie, contracteaza credite, isi planifica afaceri este de neiertat...