Grecia

Revin la obsesiva Grecie nu doar pentru ca mi-este frica recunosc, de impactul pe care il poate avea asupra Romaniei si implicit a mea si a familiei mele ci pentru ca imi intareste perceptia de irationalitate asupra acestei tari, acum ridicata la rang de politica de stat si validata prin vointa unui popor intreg. In iarna trecuta decizia fostului premier Papandreou de a solicita referendum dupa ce "batuse palma" cu membrii Consiliului Europei asupra unui plan de salvare, parea o aberatie politica, un episod "one-off" destul de greu de inteles din punct de vedere al rationamentului logic (ambele cuvinte fiind ele insele de origine greaca) dar care a fost rezolvat rapid in cele din urma. Ceea ce se intampla astazi sfideaza orice urma de logica si creeaza un precedent in relatiile internationale. Grecia vrea sa ramana in uniunea monetara dar nu vrea sa plateasca pentru greselile trecutului (pe care trebuie de asemenea s-o recunoastem deschis: partial a fost ajutata sa le faca), dimpotriva solicita un program bazat pe crestere economica care inseamna si mai multi bani pe langa cei deja imprumutati (din care o parte au fost deja stersi din registrul datoriei). Cum ar fi posibil? Nu stiu si probabil ca nu sunt singurul uluit. Grecia -cred eu- joaca la cacialma, cu umor, dar partenerul de poker, Germania nu este pe aceeasi lungime de unda, nu gusta acest gen de joc. Grecia pare sa nu inteleaga acest lucru poate si din cauza diferentelor culturale. Cultura germana se bazeaza pe rigoare, calcul, exactitate cea greaca mai mult pe sirtakis si ulei de masline cu care se poate unge orice si oricine. Motorul BMW insa din pacate pentru ei merge cu ulei sintetic... Am sentimentul ca vad un condamnat dus la zidul executiei caruia nu-i vine sa creada ca sentinta chiar i se va aplica desi toata lumea ar trebui sa stie ca el, condamnatul, este un baiat simpatic. Un trist final pentru Zorba... In plan geostrategic -caci toata aceasta poveste va avea profunde implicatii geostrategice- cred cu tarie ca asistam la unul din acele momente uluitoare, de cotitura ale istoriei care este posibil sa ne marcheze destinele pentru foarte multi ani de acum incolo. Si nu ma refer numai la implozia pietelor financiare ci la o noua si deocamdata greu de imaginat reconfigurare a continentului numit Europa si a colectiei neomogene de state ce o compun sau chiar la posibilitatea izbucnirii unor convulsii sociale in interiorul sau, asa cum prevede Soros. Colapsul "industriei" subprime s-ar putea sa ni se para acum o duioasa amintire pe langa ceea ce va urma.